LA MARGINEA PADURI E VIATA!

Cuvintele niciodata nu pot descrie 

Indeajuns ceea  ce priveam

Un paradis  ce nu piere

Ramane precum un parfum

Te simti mai usor

Plutind ca un nor

Privind tot ce te inconjoara

Padurea se intinde precum Prutul pentru o clipa

Printe dealurile ce par a munti

Aduce aminte de un tablou de toamna

Faneturile adunate pe campuri

Pomi se scutura

De frunzele aramii

Ce cad ca neaua

Linistea lasandu-se odata cu venirea serii

Lumina soarelui usor disparea

Nori buclucasi parca jucandu-se

Cu culorile acestui tablou maret

Parca venit din vise

Aerul racoritor  e de nepretuit

E precum izvor de munte

Frumusetea predomina peste tot

Luna apare treptat

In urma Soarelui ce intra in alta lume

Lasand loc ca de fiecare data

Surorii ei mai mici Luna

Cu alaiul ei stelele se intampla

Ca ele a lumina

Una mai frumoasa ca cea cealalta

Mai stralucitoare

Ca o nestemata

Ce nu piere

Mii de stele pe cerul noptii

Numite in fel si chip

Ce stralucesc ca niste  giuvaierurii

Ce cu luceafarul incep

Nume de ati trece prin cap

Frumusete pretutindeni

Fara margini

Ce nu se rup

Incet cu incet in roua diminetii

Se aud mii de triluri pretutideni

Frumusetea e vesnica

La marginea padurii e viata !